Prezentare generala
Republica Italiana
Forma de guvernamant: republica
Suprafata: 300.000 kmp
Populatia: 58.600.000 locuitori
Limba oficiala: italiana
Religie: 95% catolicism, protestantism, ortodoxism
Capitala: Roma
Moneda: euro
Ziua nationala: 2 iunie
Fus orar: GMT +1
Domeniu Internet: .it, .eu
Prefix telefonic: 0039
Aşezare geografică
Italia este situata în sudul continentului Europa si constă în principal dintr-o peninsulă în formă de cizmă şi două insule mari în Marea Meditereană, Sicilia şi Sardinia. În partea sa nordică, Italiei îi revin o parte a munţilor Alpi, zonă în care se învecinează cu Franţa, Elveţia, Austria şi Slovenia. Italia este divizată în 20 de regiuni, dintre care cinci au o stare autonomă specială: Valle d'Aosta, Trentino - Tirolul de Sud, Sicilia, Sardinia, Friuli -Venezia Giulia.
Vecini
Franţa, Elveţia, Austria şi Slovenia – la nord, Marea Adriatică la nord-est, Marea Ionică la sud-est, Marea Tireniană la sud-vest şi Marea Linguriană la nord-vest.
Relieful
Această ţară cuprinde o parte continentală, formată din versantul intern al arcului Alpilor şi din Câmpia Padului, şi o altă peninsulară ocupată de lanţul muntos al Apeninilor, de dealuri şi de înguste câmpii litorale; se adaugă o serie de insule, între care Sardinia; Sicilia; Elba.
Alpii aflaţi în Nord, se prezintă sub forma unui zid masiv, desfăşurat pe circa 1 200 km pe direcţia Vest-Est, incluzând Alpii Piemontezi (vârful Gran Paradiso 4 061 m. altitudine), Alpii Lombarzi şi Alpii Veneţieni. Apeninii, care ocupă cea mai mare parte a peninsulei se continuă şi în insula Sicilia, sunt fragmentaţi, prezintă altitudini mai scăzute decât Alpii (altitudinea maximă în vârful Gran Sasso d’Italia 2 914 m) şi sunt cunoscuţi prin caracteristicile lor vulcanice (inclusiv vulcani activi: Vesuvio, Etna).
Clima
Clima este continentală în Nord, cu ierni relativ reci şi veri călduroase, şi mediteraneană în Sud precum şi peninsulară cu veri secetoase şi calde, iar iernile ploioase şi blânde.
Reţeaua Hidrografică
Italia are o reţea hidrografică bogată cu râuri în general scurte şi numeroase lacuri.
Populaţia
Ţara numără aproximativ 56 411 000 locuitori (1861: 22 182 000 locuitori; 1901: 32 965 000 loc; 1961: 50 623 000), natalitatea 9,80/00, mortalitatea 9,60/00, populaţia urbană fiind de 69%.
Oraşe principale după numărul de locuitori:
1. Roma-capitala 2 791 000
2. Milano 1 432 000
3. Napoli 1 206 000
4. Torino 992 000
5. Palermo 734 000
6. Geneva 701 000
7. Bologna 412 000
8. Florenţa 408 000
9. Catania 364 000
10. Bari 353 000
11. Venezia 318 000
Italieni sunt circa 95%, peste 30 000 000 de italieni sunt cetăţeni ai altor ţări. Populaţia este concentrată în mare parte în jumătatea nordică şi în deosebi în Câmpia Vaduzului şi în zona apropiată (cu focarele Milano, Torino, Bolognia, Venezia). În Sudul (Mezzogiorno), principala concentraţie de populaţie este cea din jurul oraşului Napoli. Cele mai puţin populate zone sunt Alpii, insula Sardinia şi sectorul peninsular la S de Napoli.
Culte
Catolicism 95%, protestantism, ortodoxism.
Istoria
La începutul mileniului II înainte de Hristos, pătrunde în Italia primul val indo-european, urmat în secolul XII-XI de noi valuri italice. În secolele XII-XI înainte de Hristos îşi fac apariţia etruscii, a căror civilizaţie atinge în secolele VII-VI maxima strălucire. Grecii întemeiază în secolul VII primele colonii în Sudul peninsulei şi în Sicilia, numele de Italia datorându-li-se. Roma o cetate obscură din Latium, se emancipează în 510/509 î.Hr. de sub suzeranitatea etruscă, devenind în sec. III î.Hr. stăpânul întregii Italii, apoi hegemonul bazinului Mării Mediterane, punând bazele celui mai vast şi durabil imperiu al lumii antice. Detronarea lui Romulus Augustus de către căpetenia germanică Odoacru marchează sfârşitul Imperiului Roman de Apus.
În 568 longobarzii cuceresc Nordul Italiei iar în 756 ia fiinţă statul papal cu reşedinţa la Roma, centrul lumii creştine occidentale. Cucerit în 773-74, Regatul longobarzilor este inclus în statul franc. În Sicilia şi Italia de sud se stabilesc în sec. IX arabii, eliminaţi în sec. XI-XII de către normanzi. În timpul domniei împăratului Otto I Italia de Nord şi Centrală sunt incluse în imperiul romano-german, care în 1075-1122 se află în conflict cu papalitatea. Centre economice înfloritoare în sec. XIII-XV Veneţia, Genova, Florenţa, Milano, devin patria umanismului şi Renaşterii. Între 1494 şi 1559 Italia este câmp de bătălie între Franţa şi Spania, pacea de la Câteau-Cambresis lăsând cea mai mare parte a peninsulei spaniolilor, apoi tratatele de la Utrecht şi Rastatt, acordând-o habsburgilor austrieci. Valul mişcărilor naţionale de la începutul sec. XIX inaugurează epoca Risergimento-ului, unificarea Italiei realizându-se în jurul Regatului Piemontului. În urma războiului franco-piemontezo-austriac, Lombardia se uneşte cu Piemontul iar „cămăşile roşii” ale lui Garibaldi eliberează Sicilia şi Italia de Sud, astfel încât Victor Emmanuel al II-lea din dinastia de Savoia se proclamă în 1861 rege al Italiei. Războiul austro-prusian din 1866, în care Italia se realiază Prusiei, are ca urmare unirea Veneţiei cu regatul Italian. La sfârşitul secolului XIX Italia duce o politică colonială ocupând Eritrea şi Solmalia, iar în urma războiului italo-turc Tripolitania, Cirenaica şi insula Dodecanez. La 23.05.1915 Italia se alătură în primul război mondial Antantei. Prin tratatele de pace de la Saint Germain şi Sevres, Italia obţine Trilolul de sud, Triest, peninsula Istria, insula Dodecanez, iar în 1924 oraşul Fiume. Prin marşul asupra Romei Benito Mussolini devine şeful guvernului, instaurând regimul fascist. Italia ocupă în 1935-1936 Etiopia şi participă în 1936-1939 alături de Franco, la războiul civil spaniol.
Împreună cu Hitler, Mussolini creează „Axa Berlin-Roma” şi aderă în 1937 la pactul anticomintern. După invadarea Albaniei, Italia se alătură la 10.06.1940 Germaniei în cel de-al doilea război mondial, atacând Franţa, Grecia, Iugoslavia şi participând din iunie 1941 cu un corp expediţionar la războiul împotriva U.R.S.S.
Din 1942 împotriva regimului mussolinian ia naştere o mişcare de rezistenţă în care se remarcă Partidul Comunist Italian. După debarcarea anglo-americană din Sicilia Mussolini este înlăturat de la putere iar Italia declară la 13.10.1943 război împotriva Germaniei. La 28.04.1945 Mussolini este capturat de partizani în Republica Socialistă Italiană, şi împuşcat. La 18.06.1946 Italia se declară republică. Prin tratatul de pace de la Paris, Somalia italiană trece sub tutelă ONU.
Statul
Republică parlamentară, potrivit constituţiei intrată în vigoare la 01.01.1948. Activitatea legislativă este exercitată de parlament compus din Senat şi Camera Reprezentanţilor, iar cea executivă de consiliul de miniştrii, numit de preşedinte în urma alegerilor legislative.
Economia
Ţară cu economie dezvoltată, locul 5 pe glob în care industriei îi revine un rol crescând: concentrează ⅓ din populaţia activă şi contribuie cu 1/3 la PNB şi înregistrează cel mai ridicat ritm de creştere dintre ţările membre C.E.E. Foarte diversificată şi bazată în cea mai mare parte pe materiile prime din import. Este mai dezvoltată în Nord (peste 80% din producţia industrială se află concentrată în triunghiul Torino-Milano-Genova, care acoperă mai puţin de 1/3 din suprafaţa Italiei) şi mai puţin dezvoltată în Sud (Mezzogiorno).
În afară de ramurile tradiţionale, textilă şi alimentară se remarcă industria constructoare de maşini (autovehicule, nave maritime, electronică şi electrotehnică, diverse aparate şi utilaje), petrochimia, siderurgia.
Agricultura
Rămâne un sector important în economie. Deţine supremaţia pe glob la măsline (2/5 din producţia mondială), struguri şi vin (la acestea din urmă ca producţie nu şi calitativ). Este al doilea mare producător de fructe din lume şi unul dintre cei mai importanţi cultivatori de legume şi cereale din Europa. Un rol important în economie joacă de asemenea, comerţul şi turismul (anual, peste 40 000 000 de turişti, circa 12 miliarde $ încasări). Reţea de transporturi dezvoltată şi modernizată şi balanţa comercială echilibrată. În prezent economia Italiei se află în pericol de stagflaţie.
Forma de guvernamant: republica
Suprafata: 300.000 kmp
Populatia: 58.600.000 locuitori
Limba oficiala: italiana
Religie: 95% catolicism, protestantism, ortodoxism
Capitala: Roma
Moneda: euro
Ziua nationala: 2 iunie
Fus orar: GMT +1
Domeniu Internet: .it, .eu
Prefix telefonic: 0039
Aşezare geografică
Italia este situata în sudul continentului Europa si constă în principal dintr-o peninsulă în formă de cizmă şi două insule mari în Marea Meditereană, Sicilia şi Sardinia. În partea sa nordică, Italiei îi revin o parte a munţilor Alpi, zonă în care se învecinează cu Franţa, Elveţia, Austria şi Slovenia. Italia este divizată în 20 de regiuni, dintre care cinci au o stare autonomă specială: Valle d'Aosta, Trentino - Tirolul de Sud, Sicilia, Sardinia, Friuli -Venezia Giulia.
Vecini
Franţa, Elveţia, Austria şi Slovenia – la nord, Marea Adriatică la nord-est, Marea Ionică la sud-est, Marea Tireniană la sud-vest şi Marea Linguriană la nord-vest.
Relieful
Această ţară cuprinde o parte continentală, formată din versantul intern al arcului Alpilor şi din Câmpia Padului, şi o altă peninsulară ocupată de lanţul muntos al Apeninilor, de dealuri şi de înguste câmpii litorale; se adaugă o serie de insule, între care Sardinia; Sicilia; Elba.
Alpii aflaţi în Nord, se prezintă sub forma unui zid masiv, desfăşurat pe circa 1 200 km pe direcţia Vest-Est, incluzând Alpii Piemontezi (vârful Gran Paradiso 4 061 m. altitudine), Alpii Lombarzi şi Alpii Veneţieni. Apeninii, care ocupă cea mai mare parte a peninsulei se continuă şi în insula Sicilia, sunt fragmentaţi, prezintă altitudini mai scăzute decât Alpii (altitudinea maximă în vârful Gran Sasso d’Italia 2 914 m) şi sunt cunoscuţi prin caracteristicile lor vulcanice (inclusiv vulcani activi: Vesuvio, Etna).
Clima
Clima este continentală în Nord, cu ierni relativ reci şi veri călduroase, şi mediteraneană în Sud precum şi peninsulară cu veri secetoase şi calde, iar iernile ploioase şi blânde.
Reţeaua Hidrografică
Italia are o reţea hidrografică bogată cu râuri în general scurte şi numeroase lacuri.
Populaţia
Ţara numără aproximativ 56 411 000 locuitori (1861: 22 182 000 locuitori; 1901: 32 965 000 loc; 1961: 50 623 000), natalitatea 9,80/00, mortalitatea 9,60/00, populaţia urbană fiind de 69%.
Oraşe principale după numărul de locuitori:
1. Roma-capitala 2 791 000
2. Milano 1 432 000
3. Napoli 1 206 000
4. Torino 992 000
5. Palermo 734 000
6. Geneva 701 000
7. Bologna 412 000
8. Florenţa 408 000
9. Catania 364 000
10. Bari 353 000
11. Venezia 318 000
Italieni sunt circa 95%, peste 30 000 000 de italieni sunt cetăţeni ai altor ţări. Populaţia este concentrată în mare parte în jumătatea nordică şi în deosebi în Câmpia Vaduzului şi în zona apropiată (cu focarele Milano, Torino, Bolognia, Venezia). În Sudul (Mezzogiorno), principala concentraţie de populaţie este cea din jurul oraşului Napoli. Cele mai puţin populate zone sunt Alpii, insula Sardinia şi sectorul peninsular la S de Napoli.
Culte
Catolicism 95%, protestantism, ortodoxism.
Istoria
La începutul mileniului II înainte de Hristos, pătrunde în Italia primul val indo-european, urmat în secolul XII-XI de noi valuri italice. În secolele XII-XI înainte de Hristos îşi fac apariţia etruscii, a căror civilizaţie atinge în secolele VII-VI maxima strălucire. Grecii întemeiază în secolul VII primele colonii în Sudul peninsulei şi în Sicilia, numele de Italia datorându-li-se. Roma o cetate obscură din Latium, se emancipează în 510/509 î.Hr. de sub suzeranitatea etruscă, devenind în sec. III î.Hr. stăpânul întregii Italii, apoi hegemonul bazinului Mării Mediterane, punând bazele celui mai vast şi durabil imperiu al lumii antice. Detronarea lui Romulus Augustus de către căpetenia germanică Odoacru marchează sfârşitul Imperiului Roman de Apus.
În 568 longobarzii cuceresc Nordul Italiei iar în 756 ia fiinţă statul papal cu reşedinţa la Roma, centrul lumii creştine occidentale. Cucerit în 773-74, Regatul longobarzilor este inclus în statul franc. În Sicilia şi Italia de sud se stabilesc în sec. IX arabii, eliminaţi în sec. XI-XII de către normanzi. În timpul domniei împăratului Otto I Italia de Nord şi Centrală sunt incluse în imperiul romano-german, care în 1075-1122 se află în conflict cu papalitatea. Centre economice înfloritoare în sec. XIII-XV Veneţia, Genova, Florenţa, Milano, devin patria umanismului şi Renaşterii. Între 1494 şi 1559 Italia este câmp de bătălie între Franţa şi Spania, pacea de la Câteau-Cambresis lăsând cea mai mare parte a peninsulei spaniolilor, apoi tratatele de la Utrecht şi Rastatt, acordând-o habsburgilor austrieci. Valul mişcărilor naţionale de la începutul sec. XIX inaugurează epoca Risergimento-ului, unificarea Italiei realizându-se în jurul Regatului Piemontului. În urma războiului franco-piemontezo-austriac, Lombardia se uneşte cu Piemontul iar „cămăşile roşii” ale lui Garibaldi eliberează Sicilia şi Italia de Sud, astfel încât Victor Emmanuel al II-lea din dinastia de Savoia se proclamă în 1861 rege al Italiei. Războiul austro-prusian din 1866, în care Italia se realiază Prusiei, are ca urmare unirea Veneţiei cu regatul Italian. La sfârşitul secolului XIX Italia duce o politică colonială ocupând Eritrea şi Solmalia, iar în urma războiului italo-turc Tripolitania, Cirenaica şi insula Dodecanez. La 23.05.1915 Italia se alătură în primul război mondial Antantei. Prin tratatele de pace de la Saint Germain şi Sevres, Italia obţine Trilolul de sud, Triest, peninsula Istria, insula Dodecanez, iar în 1924 oraşul Fiume. Prin marşul asupra Romei Benito Mussolini devine şeful guvernului, instaurând regimul fascist. Italia ocupă în 1935-1936 Etiopia şi participă în 1936-1939 alături de Franco, la războiul civil spaniol.
Împreună cu Hitler, Mussolini creează „Axa Berlin-Roma” şi aderă în 1937 la pactul anticomintern. După invadarea Albaniei, Italia se alătură la 10.06.1940 Germaniei în cel de-al doilea război mondial, atacând Franţa, Grecia, Iugoslavia şi participând din iunie 1941 cu un corp expediţionar la războiul împotriva U.R.S.S.
Din 1942 împotriva regimului mussolinian ia naştere o mişcare de rezistenţă în care se remarcă Partidul Comunist Italian. După debarcarea anglo-americană din Sicilia Mussolini este înlăturat de la putere iar Italia declară la 13.10.1943 război împotriva Germaniei. La 28.04.1945 Mussolini este capturat de partizani în Republica Socialistă Italiană, şi împuşcat. La 18.06.1946 Italia se declară republică. Prin tratatul de pace de la Paris, Somalia italiană trece sub tutelă ONU.
Statul
Republică parlamentară, potrivit constituţiei intrată în vigoare la 01.01.1948. Activitatea legislativă este exercitată de parlament compus din Senat şi Camera Reprezentanţilor, iar cea executivă de consiliul de miniştrii, numit de preşedinte în urma alegerilor legislative.
Economia
Ţară cu economie dezvoltată, locul 5 pe glob în care industriei îi revine un rol crescând: concentrează ⅓ din populaţia activă şi contribuie cu 1/3 la PNB şi înregistrează cel mai ridicat ritm de creştere dintre ţările membre C.E.E. Foarte diversificată şi bazată în cea mai mare parte pe materiile prime din import. Este mai dezvoltată în Nord (peste 80% din producţia industrială se află concentrată în triunghiul Torino-Milano-Genova, care acoperă mai puţin de 1/3 din suprafaţa Italiei) şi mai puţin dezvoltată în Sud (Mezzogiorno).
În afară de ramurile tradiţionale, textilă şi alimentară se remarcă industria constructoare de maşini (autovehicule, nave maritime, electronică şi electrotehnică, diverse aparate şi utilaje), petrochimia, siderurgia.
Agricultura
Rămâne un sector important în economie. Deţine supremaţia pe glob la măsline (2/5 din producţia mondială), struguri şi vin (la acestea din urmă ca producţie nu şi calitativ). Este al doilea mare producător de fructe din lume şi unul dintre cei mai importanţi cultivatori de legume şi cereale din Europa. Un rol important în economie joacă de asemenea, comerţul şi turismul (anual, peste 40 000 000 de turişti, circa 12 miliarde $ încasări). Reţea de transporturi dezvoltată şi modernizată şi balanţa comercială echilibrată. În prezent economia Italiei se află în pericol de stagflaţie.