Imperiul
Războaiele Punice, cunoscute şi ca Războaiele Feniciene, au fost cele trei bătălii dintre Roma şi Cartagina, cetate situată în nordul Africii. Primul a izbucnit în 246 î.Hr. în Sicilia, când Cartagina lupta să se protejeze împotriva expansiunii romane. Lupta decisivă a fost bătălia navală din 241 î.Hr. câştigată de romani care au preluat controlul nu numai asupra Siciliei, dar şi a Sardiniei. Cartagina îşi revine şi invadeaza Spania. Generalul cartaginez Hannibal pătrunde în Italia cu trupe şi elefanţi, iar pierderile de partea Romei sunt semnificative. Roma contraatacă şi, în 204 î.Hr., generalul roman Scipio Africanul invadează nordul Africii obţinând o victorie la Zama. Cartagina este supusă unor severe condiţii de pace. Al treilea şi ultimul Război Punic debutează în 149 î.Hr.. Din nou romanii obţin victoria iar Cartagina este complet distrusă în 146 î.Hr.. După încă trei ani, Macedonia devine provincie. Spania este subjugată, iar romanii preiau controlul asupra nordului Africii şi Siriei. Dobândeşte şi Galia în 118 î.Hr. şi Egiptul în 31 î.Hr.. Asistăm la cea mai mare extindere a unui imperiu din istoria lumii.
Clasa mijlocie (în special negustorii şi bancherii) continuă să se extindă. Schimbările economice, sociale şi culturale au fost rapide. Tensiunile care apar între forţele reformatoare şi cele conservatoare generează un război civil. În 133 î.Hr., Tiberius Gracchus este ales ca tribun şi duce o politică de promovare a reformei. În acelaşi an însă, atacat în timpul unei revolte, este asasinat. Zece ani mai târziu, lupta este preluată de fratele său, Gaius Gracchus, dar şi acesta, n 121 î.Hr., este ucis împreună cu 3.000 de susţinători. Se declanşează revolte ale sclavilor. În 72 î.Hr., armata romană reuşeşte sa înfrângă cea mai mare astfel de răscoală, condusă de Spartacus. Acesta este ucis alături de cei 6.000 de răsculaţi.
Războaiele sociale care au avut loc între 91 î.Hr. şi 88 î.Hr. au fost datorate refuzului Romei de a împărţi puterea şi drepturile politice cu aliaţii săi din peninsulă. Doar cetăţenia era acordată tuturor locuitorilor din zona sudică râului Po.
Clasa mijlocie (în special negustorii şi bancherii) continuă să se extindă. Schimbările economice, sociale şi culturale au fost rapide. Tensiunile care apar între forţele reformatoare şi cele conservatoare generează un război civil. În 133 î.Hr., Tiberius Gracchus este ales ca tribun şi duce o politică de promovare a reformei. În acelaşi an însă, atacat în timpul unei revolte, este asasinat. Zece ani mai târziu, lupta este preluată de fratele său, Gaius Gracchus, dar şi acesta, n 121 î.Hr., este ucis împreună cu 3.000 de susţinători. Se declanşează revolte ale sclavilor. În 72 î.Hr., armata romană reuşeşte sa înfrângă cea mai mare astfel de răscoală, condusă de Spartacus. Acesta este ucis alături de cei 6.000 de răsculaţi.
Războaiele sociale care au avut loc între 91 î.Hr. şi 88 î.Hr. au fost datorate refuzului Romei de a împărţi puterea şi drepturile politice cu aliaţii săi din peninsulă. Doar cetăţenia era acordată tuturor locuitorilor din zona sudică râului Po.